duminică, 18 iulie 2010

Ce viitor au cartile?

De ceva vreme romanii au inceput sa cumpere carti care se vand la pachet cu diverse publicatii. Moda a fost inceputa de catre Codianul (azi defunct) si apoi preluata cam de toate trusturile intr-o forma sau alta. Ca si marketing ideea e geniala si trebuie sa recunsc ca initial m-a prins si pe mine dar apoi m-a lasat...

Trezind instinctul de colectionar de carti, probabil o reminescenta a trecutului nostru glorios comunist in care o biblioteca serioasa iti conferea un anumit statut, trusturile de presa incearca sa vanda ziare din asa numita categorie “quality”, pe care aproape nu le mai citeste nimeni, prin asocierea la packet cu aceste carti. No comment despre calitatea lor ca nu ma pricep dar sunt sigur ca 80% din ele nu vor fi deschise pentru a fi citite.

Batalia aparent se duce pe audienta dar indirect nu e vorba de asa ceva. Audienta respectiva nu aduce banii necesari ziarelor ci doar cumpara influenta. Un mic cerc vicios cu mult maketing pentru un client care se poate arata neinteresat: puterea. Nu numai ca puterea e constienta ca valoarea vehiculului numit presa quality se devalorizeaza si nu cumpara :D.

Pe de alta parte cred ca in timp si interesul publicului pentru aceste carti va scadea si atunci imparatul va umbla gol pe strada. Deoarece ocupa spatiu iar acesta e limitat in apartamentele noastre mici comuniste interesul romanilor se va limita cativa metri liniari de carti la kilogram (scuze, nu am gasit alta rima). Si nu vad nici o problema.

In fine ma indepartez de subiect: de fapt ma intreb ce valoare au cartile tiparite si ma intreb mai ales ce valoare au mai ales cartile care se citesc doar o data cum sunt cele la pachet cu un ziar? Nu prea mare..

Exista alternative digitale mai ales ca dispozitivele portabile vin puternic din urma si fac detinerea unei biblioteci de carti tiparite aproape inutila.


Iata si favoritul meu drept exemplu:



Se numeste Nook si e vandut de Barnes & Noble.

Cateva caracteristici tehnice:
  • Ecran E-ink: similar ca si calitate a scrisului si contrast cu hartia unui ziar. Deoarece nu necesita iluminare din spate iar mentinerea unui ecran afisat nu consuma curent acest ecran e si foarte odihnitor pentru ochi si permite o viata lunga a bateriei.
  • Capacitate de stocare 2 GB (aproximativ 1500 carti) care poate fi extinsa prin-un card de memorie.
  • Reda fisiere audio mp3.
  • Dimesiuni mici, ideale pentru calatorii.

Mai multe detalii si date concrete aici.

Fie ca va decideti sa achizitionati un Nook sau un alt e-reader mai usor de procurat in Romania cred ca investitia intr-o biblioteca in fomat digital e mult mai rentabila decat intr-una clasica deoarece variantele electronice sunt mai ieftine si de asemenea exista multe carti din patrimoniul universal care nu costa nimic si pot fi procurate legal de pe internet. Asta ca sa nu mai vorbim de spatiu, praf si paduri taiate.

Asadar renuntati la a colectiona carti primite cu un ziar si cumparati cel mult doar titlurile care va intereseaza. Fiti sinceri cu voi si duceti la anticariat orice carte pe care nu intentionati sa o cititi si care va ocupa inutil spatiul din casa. Si nu in ultimul rand: go digital!

miercuri, 3 martie 2010

Trenule masina mica du-l acasa pe Ionica

    Ieri ne-am intors din Barcelona si am zis sa scriu putin cat am amintirile inca proaspete. 
    E un oras  extraordinar in care merita sa te pierzi desii nu ai foarte multe sanse deoarece e foarte bine sistematizat (cu o mica rezerva la capitolul marcaje care ori lipsesc ori sunt din perspectiva unuia care stie exact unde se afla).
    Cateva cifre ca sa avem un punct de pornire: 
  • Populatia orasului: 1,673,075 
  • Populatie in zona urbana: 4,185,000  (sursa: wikipedia)
Asadar nu vorbim de un oras mic ci de unul marisor cu un aflux serios de turisti. 
    Daca vorbim despre trafic acesta este absolut rezonabil in conditiile in care masinile personale sunt foarte putin folosite, Barcelona beneficiiind de o retea densa de mijloace de transport in comun. 
    Insa surpriza vine din alta parte: reteaua incredibila de inchiriat biciclete care chiar functioneaza si pe care lumea chiar le foloseste (si nu vorbesc de turisti).



    E vorba de foarte multe puncte de inchiriere in zonele vitale ale orasului(statii de autobuz, metrou sau locuri publice) unde pe baza unui card magnetic ti se elibereaza o bicicleta. Nu am informatii legate de cat costa aceasta inchiriere dar pot spune ca bicicletele sunt de foarte buna calitate si sunt foarte bine intretinute (au chiar si faruri functionale fara exceptie). 
    Sistemul e operat de JC Decaux si probabil e si profitabil. Am mai vazut si in alte orase sisteme similare cum ar fi Copenhaga dar nici pe departe la fel de flexibile.
    Ma intreb insa de ce lucrurile functioneaza asa bine acolo si asa de prost aici. De ce trebuie majoritatea calatorilor sa astepte blocati in trafic in autobuze care nu se misca din cauza catorva zeci de mii de masini personale? Sa fii renuntat ei de buna voie la masina mica in favoarea transportului in comun sau a bicicletei? Nu prea cred si nu vad de ce noi am face-o de buna voie.
    Probabil ca nu toti care folosesc transportul public il si agreeaza dar nu au de ales si poate  bicicleta e doar un mijloc de transport mai simpatic decat sa ai de furca cu restrictiile de circulatie pentru masinile mici.
    Trebuie sa existe insa si alternative functionale nu doar restrictii. De exemplu am gasit aici o idee care functioneaza in Bogota si se pregatesc si altii sa o aplice si la case mai mari cum ar fi New York:


Cred ca ar merge bine si la noi tinand seama de viteza de constructie si costurile aferente unor noi linii de metrou sau a autostrazilor suspendate pe care unii le viseaza cu ochii deschisi.


duminică, 8 noiembrie 2009

Windows 7: Nu mor caii cand vor cainii dar pana la urma tot mor

     Microsoft a lansat de curand deja celebrul Windows 7. Asteptarile sunt mari pentru acest sistem de operare mai ales ca vine dupa si mai celebrul Vista considerat de multi un esec.
    Sunt curios insa ce aduce nou acest sistem de operare astfel incat sa fie un pas revolutionar si nu o simpla evolutie? Mai precis pentru ce anume as fii nevoit sa cumpar o noua versiune a acestui sistem de operare? Sper ca nu pentru un nou look cu mai multe ferestre transparente si animaţii care pana la urma te plictisesc... sau pentru o iluzorie senzatie de viteza pe care o ai la orice instalare a unei versiuni proaspete de Windows si care dispare imedia dupa ce ai instalat cateva programe mai sofisticate. Si mai sper ca nici pentru noi mecanisme de securitate care ar fi trebuit sa fie acolo inca de la inceput.
    Cred ca vremea schimbarii sistemului de operare doar pe baza nevoii de ceva nou a trecut si lumea cauta altceva. Acel ceva o reprezinta Internetul si mai ales partea de socializare pe care aceasta o ofera. Utilizatorul obisnuit are de fapt nevoie de un browser bun si alte cateva aplicatii de comunicare.
    Cineva a inteles acest lucru si s-a pus pe treaba. Mai precis Google care are in plan nu unul ci cel putin doua astfel de sisteme de operare in lucru: Android pentru smartphones si Chrome pentru pc-uri.
    Mai mult Google nu e un adversar cu care sa te bati cu arme conventionale. El nu va vinde aceste sisteme de operare ci le va oferi gratis celor interesati urmand ca apoi sa monetizeze platfomele de publicitate pe care aceste dispozitive le vor furniza.
    Nu va fi usor si va trece mult timp pana cand utilizatorii obisnuiti vor schimba Windows pe altceva gratuit deoarece sistemul de operare face parte fundamental din experienta utilizarii unui calculator iar schimbarile radicale creează disconfort.
    De asemenea nici Microsoft nu va sta cu mainile in san si va face tot ce ii sta in puteri ca sa cotracareze prin diverse intelegeri cu producatorii de pc-uri si cu marii retaileri. Deja vedem acest lucru in cazul netbook-urilor cu diverse versiuni de Linux care l-au luat initial prin surprindere si pe care incearca sa le contracareze folosind diverse strategii de marketing. Cu toate acestea Microsoft nu va putea face urmatoarele: nu va putea face un sistem de operare care sa ruleze foarte bine pe aceste minicalculatoare (XP merge acceptabil dar e un produs pe care nu il mai sustine tot din motive comerciale) si mai ales nu va putea sa-l dea gratis.
    Ca o mica concluzie: Microsoft se bazeaza pe inertia castigata in anii trecuti, nu face dacat pasi predictibili deoarece e prea riscant sa faca ceva radical si incet incet se va prabusi controlat. Si aceasta prabusire care începe sa se vadă va deveni extrem de vizibila odata cu esecul Windows 7. E mersul firesc al lucrurilor in care nu toate organismele reuşesc sa se adapteze schimbărilor de mediu.
    Nu am vorbit prea mult despre Linux sau Apple in aceasta ecuatie dar o voi face in postari ulterioare.
    

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Casta oamenilor cu maşina in loc de umbrela

Pentru mine orice zi in care pot merge cu bicicleta la munca e o mica victorie. Nu îmi place cu mijloacele de transport in comun deoarece acestea înaintează foarte greu in trafic. Mai au si alte probleme cum ar fi înghesuiala sau orarul impredictibil si de ce nu...lipsa de civilizaţie a călătorilor.
Dar azi nu e una din acele zile in care sa pot merge cu bicicleta. Azi ploua. Ma uit pe geam si înjur ploaia sau înjur aşa fără direcţie ca nu am cu nimeni nimic. Nu inca. Întotdeauna când ploua se circula infect din cauza ca lumea merge la serviciu cu maşina într-un număr mult mai mare ca de obicei. Autobuzele sunt blocate in marea de maşini mici si obraznice care se încăpăţânează sa ocupe bulevardele si mai ales intersecţiile. Dar sa trecem la subiect.
De multe ori ne este dat sa auzim discursuri si păreri legate de mersul cu maşina la serviciu si nu de puţine ori părerile de altfel aparent argumentate au mici probleme logice. Majoritatea părerilor emise duc la ideea ca bucureştenii sunt posesori de maşina si chiar mai mult au disponibilitatea economica sa si-o folosească după bunul plac. Ori nu cred ca e chiar aşa.
Problema e ca se neaga in discursul multor personalităţi publice (in cele mai multe cazuri diverşi inşi deveniţi mondeni fără vreun motiv cunoscut in istoria recenta) existenta oamenilor simpli, oameni cu venituri modeste, elevi, studenţi sau pensionari, care nu dispun de o maşina si care, ţin eu neapărat sa cred, reprezintă majoritatea in acest oraş.
Defectul lor? Nu au o voce care care sa se audă public. Nu au pe nimeni care sa ii reprezinte si astfel devin "second class citizens" victime ale snobismului si ipocriziei castei oamenilor cu maşina in loc de umbrela.
Si se pot face multe lucruri pentru a îmbunătăţi aceasta stare de fapt care condamna o majoritate la ore frustrante pierdute in mijloacele de transport in comun. Asta ca sa nu vorbim si de poluare.

In cele ce urmează enumăr câteva principii care se pot aplica pentru a repara aceasta stare a lucrurilor. Nu insist pe detalii sau soluţii deoarece exista oameni mai bine pregătiţi decât mine si cu idei mult mai pertinente. Mai mult cred ca nu trebuie sa insistam in a aplica o soluţie româneasca. Exista multe oraşe vechi in Europa care au probleme similare. Aşadar:

1. Transportul in comun are prioritate.

Adică benzi speciale, străzi restricţionate, semaforizare inteligenta etc.

2. Folosirea maşinii proprii pentru deplasarea la serviciu trebuie descurajata.

Asta mai ales in zonele in care se obstrucţionează circulaţia mijloacelor de transport in comun si care acoperă nevoia de transport. Sigur ar însemna construcţia de parking-uri la intrarea in oraş unde maşina personala poate fi lăsata si de unde se poate continua călătoria cu mijloace de transport in comun.

3. Persistenta celor care insista sa folosească maşina personala in zone acoperite de transport in comun trebuie monetizată.

Exista persoane care vor vrea sa îşi folosească maşina personala indiferent de costuri. Foarte bine dar vor trebui sa plătească sume la un nivel destul de mare astfel încât numărul celor care optează pentru aceasta varianta sa fie suficient de mic astfel încât sa nu fie obstrucţionat transportul in comun.

4. Excepţii de la regula taxării sau a circulaţiei

Persoane cu handicap, taxiuri etc.

5. Aprovizionarea cu mărfuri neperisabile permisă in anumite intervale orare.

Pâinea, lactatele sau carnea e bine sa ajungă proaspete. Detergentul si biscuiţii pot aştepta.

6. Abonamente de acces in oraş, sisteme de taxare automata, tarife diferenţiate după mărimea maşinii si nivelul de poluare precum si de ora sau ziua săptămânii.

Si lista poate continua. Oricine are idei sa contribuie.

Am si o idee năstruşnică: O platforma electorala pentru următoarele alegeri locale care sa susţină aceste idei. Cred ca exista şanse chiar daca un candidat care ar îndrăzni aşa ceva ar fi desfiinţat de oamenii care apar pe la televizor. Nu sunt un idealist si trebuie sa recunosc ca nu as vota pe oricine ar susţine aşa ceva dar cred ca e o carte care ar putea fi jucata.

Extrem? Poate puţin. Nu se poate nega însă o realitate in care o majoritate nu are o reprezentare publica. Poate mă înşel si am dat doar glas anumitor frustrări de biciclist.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

metropolice.ro - primul post

Bun venit!

    Sunt un relativ nou locuitor al Bucurestiului sosit temporar (dar instalat permanent) de profesie programator, pasionat de tehnica si se pare ca si de bicicleta. Sunt casatorit si lucrez pentru o firma straina de software de dimensiuni medii. Imi place sa calatoresc si mai ales cand o fac sa interactionez cu oamenii.

    Imi plac orasele si vreau sa le simt pulsul cand le vizitez. Nu o fac pentru muzee ci pentru strazile lor intortochiate si lucrurile inedite pe care le vad. Imi place pitorescul si urasc siturile prefabricate sau legendele pentru turisti.

    Locuiesc de vreo trei ani și jumate în București suficient cât sa nu fiu complet superficial în ceea ce voi spune: București e un oraș urat ca dracu'.

    E o concluzie care nu prea ajuta în sine dar care mă face sa mă întreb care este cu adevărat problema lui și dacă exista lucruri mici, dar de mare efect, care se pot face pentru a-i schimba fata.

    Nu am soluții miraculoase sau planuri mari dar am mici idei sau observații. Voi încerca în acest blog sa le parcurg. Mai mult voi încerca sa mă opresc și sa ma întreb de ce sunt unele lucruri asa cum sunt și nu altfel.

    Nu am nimic cu bucureștenii get-beget sau veniți de prin toate colturile tarii și pot sa spun ca am întâlnit oameni de toate felurile cu calități sau defecte. Bucurestiul e un oras mare și trebuie tratat ca atare. In orice țară orașele mari își dezvolta o cultura și reguli proprii.

   Nu am o pregătire legata de urbanism sau sistematizarea orașelor și de aceea nu va sfiiți sa ma contraziceți sau sa sa adaugați lucruri noi. De fapt orice opinie e bine venita și va invit sa mi-o transmiteți. Nu voi tolera pe forum atacuri la persoana ci doar la idei. Nu ma voi osteni cu gramatica sau diacriticele (poate doar cu diacriticile) si consider observațiile de acest gen zgomot.

    Pe măsura ce trece timpul și mi se vor clarifica gândurile voi modifica acest post. Nu promit însă nimic...

Numai bine!


5 Septembrie 2009